Faraon, eliberează pe egipteni
Exod cap. 12

Lăcustele au năvălit
Peste pământul egiptean
Ele, tot au acoperit
Și devorau tot ce găseau

Chiar Faraon s-a înspăimântat
De această grea și rea urgie
S-a hotărât și a acceptat
Liberi să-i lase-n pribegie

Când Faraon s-a hotărât
Ca pe evrei să-i slobozească
Lăcustele toate au pierit
Și pacea a prins să domnească

Dar tot nu s-a înduplecat
Evreii, nu i-a slobozit
Ce a promis n-a respectat
Pe Domnul, l-au nesocotit

Și trei zile de întunecime
Pământul l-a acoperit
Și Faraon nu poate spune
De ce inima și-a împietrit?

A zecea urgie, a sosit
Ea, a venit în miez de noapte
Întâi născuții, au murit
Mai mare necaz, nu se poate

În multe case se auzeau
Plânset și bocet și jelire
Și mamele toate-și plângeau
Născuții, sortiți la pieire

Chiar Faraon era distrus
Și-al său fiu, acum a murit
Nu mai avea nimic de spus
Pe Israel, l-a slobozit

Și fiecare și-a luat
Tot ce ar fi putut să care
Iar egiptenii tot le-au dat
Plecați să-i vadă-n depărtare

Bărbați, șase sute de mii
Cu turme și averi, mergeau
Umblau pe jos femei, copii
Acuma cu al lor Domn, erau

Și toți înspre pustiu mergeau
Chiar Dumnezeu, îi conducea
Aicea Paștele serbau
Legea Domnului, asculta. .

va urma