Ieșirea evreilor din Egipt
Exod cap. 15
Înspre pustiu Moise a pornit
Și tot poporul îl urma
Domnul mereu I-a ocrotit
Ziua și noaptea-i, conducea
Ziua era în Stâlp de nor
Ca ei să se poată ghida
Noaptea un Stâlp strălucitor
De foc, ca să poată vedea
Dar Faraon se răzgândește
Pe egipteni, să-i urmărească
Care de lupta-și pregătește
Cu orice preț, să-i nimicească
Evreii erau plini de teamă
Multe lui Moise-i reproșau
Nu ar fii vrut nicicând, să vadă
Cum egiptenii îi omorau
Moise pe toți îi îndemna
Teama de loc, să nu-i cuprindă
Domnul mereu cu ei era
Și egiptenii, n-or să-i prindă
Domnul cu Moise tot vorbea
Și-l învăța tot ce să facă
Toiagul sus îl ridica
Să facă loc, ca toți să treacă
Când apa mării a atins
În două, ea s-a despicat
Întreg poporul l-a cuprins
Uscatu-n fața lor, a stat
Și au trecut cu tot ce aveau
Ca pe un drum, obișnuit
Norul de foc îi despărțea
De cei care i-a urmărit
Apele ca un zid stăteau
La dreapta și la stânga lor
Și egiptenii, îi urmăreau
Cu caii și carele, lor
Domnul pe ei i-a încurcat
Roțile carelor, a scos
Și Moise apa a lăsat
Să se prefacă, cum a fost
Iar apele se întorceau
Și înghițeau oastea întreagă
Cai, călăreți, se înecau
Cu toți se retrăgeau în grabă
Aceasta zi e însemnată
Israeliții au văzut
Puterea mare, minunată
Pe care Domnul a avut.
va urma
Dacă poporul a crezut în Domnul, s-au săvârșit chiar și minuni pentru a scăpa cu toții cu viață.