Sunt uneori ai noştrii ochi umezi de lacrimi
Iar alteori, şiroi, ele mai curg...
Vin Doamne din ale noastre inimi
Şi-n floarea tinereţii, şi-n anii de amurg.
Prea grea ne este uneori povara, de aceea,
Venim la Tine, rugându-Te să ne-o ridici.
Priveşti blând înspre noi cu chipul mirat:
-"Vreţi iarăşi sub cruce să mai stau plecat?
Povara odată purtat-am întreagă
De aceea, vă-ndemn, nu la voi să priviţi
Ci la doru-Mi înalt ce-n zale ne leagă
La Cuvântul încercat ce pe veci vă dezleagă."
Şi iarăşi vă strig: "Veniţi dar la ape!
Bucate miezoase -nainte vă pun
Vă-mbrac în strai nou din dragoste agape
Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, din nou, Eu vă spun!"
Amin
astăzi, o soră mi-a lăsat un mesaj prin care m-a înştiinţat că Domnul mi-a pregătit o poezie, L-am rugat să mi-o dea şi iat-o aşternută pe "hârtie" slăvit să-I fie Numele!
Multă binecuvântare.
este minunat lângă El...nu poate exista nimic mai de preţ decât viaţa cu Domnul
mulţumesc tuturor