Oiță fericită

Sunt o oiță fericită
Căci mă poartă Domnul meu
Prin pășunea înverzită
Săturând sufletul mereu.

Și la ape de odihnă
Mă aduce Domnul meu,
Beau din ele și în tihnă,
Îi pot mulțumi mereu.

Domnul mă povățuiește
Pe ale Lui brațe mă poartă,
Cu toiagu-I mă păzește,
Cu nuiaua mă îndreaptă...

Dar eu știu cât mă iubește
Fiindcă L-am văzut o dată
Când m-au prins ai morții clește
Și-a dat și viața să mă scoată!

Uneori mă rătăcesc
Prin ale morții văi adânci,
Dar aproape Îl zăresc,
Lângă mine, pe poteci...

Cu toiagul Lui cel sfânt
Mă apără de dușmani,
Cu-o nuia din când în când,
Mă îndreaptă către Rai.

Masa El Însuși mi-o întinde
În fața celor potrivnici,
Capul El mereu mi-l unge
Cu-untdelemnul celor veșnici.

Al inimii mele pahar
Este plin de Duhul Sfânt
Căci îndurare si mult har
Are Domnul meu iubit!

'I-ascult glasu-Împărătesc
Și-L urmez cu bucurie,
Convins că-am să locuiesc
În casa Lui pentru vecie.

Zaragoza 6 Apr. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)