Gânduri negre stârnesc în mine furtună,
îmi zbuciumă mintea și pacea mi-o fură.
Mă leagă cu lanțuri să fiu roaba lor
și nasc îndoieli ce frământă și dor.
Mă lupt să le-ving argumente-aducând
în zadar însă lupt: îmi stăruie-n gând.
Simt iar deznădejdea cum vrea să mă strângă
în brațele ei puterea să-mi frângă.
Degeaba te bucuri vrăjmașă de mine,
căci este-o putere mai mare ca tine.
Să-ți dau azi crezare nicicum nu voiesc
în Domnu-i puterea, prin El biruiesc.
Iar mă voi scula chiar dac-am căzut!
Nu vreau să mă frângi și azi ca-n trecut.
La poalele crucii îți sap azi mormânt
și-odihna-mi găsesc pe brațul preasfânt.
26 mai 2008,Sibiu.
Ispirată din Mica 7: 7-8 această poezie este amintirea unei biruințe în lupta cu mine însumi.
Minunate versuri!
fii binecuvântată, multă pace - foarte reuşite versurile
(am şi eu o fiică de-o seamă cu tine!)