NE-AI MAI DAT O ZI...

Ne-ai mai dat o zi, Părinte
S-o trăim cum Tu voieşti
Vrem să mergem înainte
Spre incintele cereşti.

E-un cadou, e-o îndurare
Eşti preasfânt şi generos
Aduna-vom perle rare
Din domeniul lui Hristos.

Nu-i la capăt bunătatea
Ci-i cu noi la orice pas
Ne susţii şi demnitatea
Şi dorul de-a fi Acas’.

Ne-ai mai dat o zi s-ajungem
La-mpliniri, la ascultări
Iar mâhnirea să o frângem
Să fim tari în încercări.

Şi-azi vom sta la datorie,
Şi-azi Te vom reprezenta
Ştim că ne vei da tărie
Să putem poveri purta.

Iar de vom vedea durere
În vreun suflet necăjit
Vrem să dăm o mângâiere
Cu un gest însufleţit.

Ne vor asalta ispite
C-asta-i soarta de pribeag
Dar, total, vor fi zdrobite
Când Te vor vedea în prag.

Pas cu pas pe cărăruie
Vom simţi că ne-nsoţeşti,
Vom simţi cum, iar, se suie
Dorul spre ’nălţimi cereşti.

Iar când ziua e sfârşită
Vom mărturisi duios:
„ O, ce stare fericită
E-n Lumina lui Hristos!”

gc/12 Ianuarie, 2012