E viaţa tot mai grea, puterile mai slabe,
Şi-am obosit în lupta ce-o ducem zi de zi,
Avem poveri pe umeri şi-n suflet disperare
Şi parcă am uitat ce-nseamnă...a iubi...
Privim spre ceru-albastru şi ne-ntrebăm, Isuse:
"Mai este mult s-ajungem, la Tine-n veşnicii?"
În vase-avem ulei...Dar este pe sfârşite...
Ne doare aşteptarea...Când oare ai să vii?
Aşa de mulţi, Isuse, au rătăcit pe cale...
Privim în urma noastră şi-i auzim strigând!
Din beznă şi păcat Te cheamă să-i ridici,
Să le mai dai o şansă, lumină aducând!
E drumul tot mai greu şi calea mai îngustă...
Ne-au sângerat genunchii ades în rugăciune...
Dar ştim c-avem un Tată ce încă ne iubeşte
Şi-aduce Izbăvire pentru întreaga lume! Amin!
Vulcan-15-01-2012
Mary
Îmi plec cu umilință, capul, și mi-i rușine
Că-așa puțin cu Domnul, m-aplec ca să vorbesc
Și tot mai rar aud, spre mine, când El vine
Să-mi toarne untdelemn, să-mi spună:„Te iubesc”.
Fiți binecuvântată de Domnul și să vă dea în continuare harul Său!
Poeziile dumneavoastră, sunt o adevărată binecuvântare, prin care primim curaj, pentru că ne spuneți că :Isus ne iubește și ne aduce izbăvirea.
catre domnul, ce minunat sa avemcredinta daruita de el .In lumea aceasta bolnava numai el ne a mai ramas cu adevarat ;prieten si iubit .Fiti binecuvintata pentru versurile de mai sus