Îngeri în lanțuri

Duhul Sfânt, gândul ne întoarce
La trecutu îndepărtat
Când cereștile ființe,
Îngeri de lumini și pace
Credința și-au lepădat
Și-au fost puși în temnițe,
De întuneric grozav
Și în lanțuri veșnice…

Iar apoi, ochii ne îndreaptă
Spre sfârșit, spre ziua-n care
Lumea va fi Judecată
Și cei găsiți vinovați,
Își vor primi fiecare
După faptă și răsplată
Și-n Iad vor fi aruncați!

Îngerii ce-s puși în lanțuri
Veșnice și-n întuneric,
Nu și-au păstrat vrednicia
Și mândria, a făcut ranțuri
Peste chipul lor luminic
Și le-a furat bucuria
De slujitori ai Celui Veșnic!

Ca urmare a tot ce-n gând
Întinatu-le-a ființa,
A venit și vremea-n care
Dați pe față, rând pe rând
Și-au părăsit locuința...
Dureroasă așteptare
În întunericul profund
Și grozavă ziua-n care
Vor fi aruncați în Iad!

Dar tu, învrednicit să fii
Fiul Celui Preaînalt,
Mai presus ca îngerii
Și ca tot ce-a fost creat…
Tu, ce-atâtea bucurii
Zi de zi Domnul ți-a dat,
Cereștile vrednicii
Oare cum ți le-ai păstrat?!

Dumnezeu ți-a dat și Duhul
Să Se oglindească-n tine
Ca în timp ce calci pământul
Inima în cer să-ți fie,
Ceru-I Locuința ta,
Dar păstrezi cu vrednicie
Încredințarea aceasta?!

Duhul Sfânt ne amintește
De trecutu îndepărtat
Când în Cerurile Sfinte
Îngerii s-au apostat
Și cu drag ne sfătuiește
Să trăim vrednic, curat
Pe-‘Nălțimile slăvite…
Că, n-am fost făcuți pentru Iad!

12/08/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)