Lăsați necazul, o să-apună

Lăsați necazul, o să-apună,
Nu vă luptați să-l alungați.
Căci urmărind ce vrea să spună,
Luând învățătura-i bună,
Ne face-n suflet mai curați.

Lăsați durerea să pătrundă
În suflet și n-o tulburați.
Cu cât mai tare se afundă,
Credința-n urma ei abundă;
Ne face buni și-adevărați.

Lăsați să vină și umilința
Și nu vă împotriviți deloc.
Căci mult mai sfântă e ființa,
Și mult mai tare e credința
Trecută prin a umilinței foc.

Smeriți-vă cu zor-nevoie
Căci cei smeriți vor fi 'nălțați.
Smeriți-vă de bunăvoie,
Și nu va fi nicicând nevoie
Să fiți de Domnul apăsați.

Cu stoicism să suferi când
Ți se vor face nedreptăți.
Căci pentru tot ce-ai suferit
Și ai răbdat pe acest pământ
Te-așteaptă veșnice răsplăți.

Te leapădă ca de-o povară
De eul și de firea ta
Și nu vei fi lăsat de-ocară...
Când Domnul sufletu-o să-ți ceară,
Va fi pentru-a-l încununa...

Ia jugul lui Hristos și trage
Fără-a privi spre înapoi.
Căci greul nu-i să mergi pe brazde,
Ci când te întorci pe căi „uitate”
Și scormonești iar prin gunoi.

De moarte, sfinții nu se tem!
Dar grele pot ades să pară
Splendorile la care chem
Dacă ne întoarcem și nu vrem
Să-arăm și noi cu cei ce ară!

Un lucru mai cutez să spun,
Cele „ușoare” te stârpesc!
Primește „greul” care-i bun,
Căci nu se-ajunge nicidecum
Ușor pe țărmul cel ceresc!

Doar urmărind Împărăția
Și voia Tatălui Cel Sfânt,
Ți-e asigurată măreția
Pe care-o are Mântuirea
Ce-n veci cu Domnul te-a unit.

18/08/ 2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)