Întoarce-te poporul Meu iubit,
Că dragostea dintâi ți-ai părăsit!
Adu-ți aminte de unde ai căzut,
Întoarce-te la faptele dintâi, ce le-ai făcut!
Îți știu răbdarea și-osteneala ta!
Acei ce-s mincinoși, își vor lua răsplata.
Știu pentru Mine cât ai suferit
Și ai răbdat, dar nu ai obosit.
Știi că nu-mi place ce tu nu iubești,
Faptele pe care le urăști.
De unde ai căzut să-ți amintești,
Să te întorci și să te pocăiești!
De nu te pocăiești, tu vei vedea,
Că sfeșnicul din loc ți-l voi lua,
Iar cel care aici va birui,
Din Pomul Vieții, el se va hrăni,
În raiul celui Veșnic Sfânt,
Unde-or uita de-acest pământ.
Acolo, va fi bucurie,
Cu Mine, sus, o veșnicie.
În mâna dreaptă, șapte stele țin
Și printre sfeșnice Eu vin,
Ca să ascult al vost' suspin,
Eu voi veni curând! Amin!
02.06.2010
A fost scrisă ingerului Bisericii din Efes, dar multe biserici de azi au nevoie de aceleași îndemnuri.
Cine are urechi,să asculte ce zice Bisericilor Duhul!
pentru că pe site au apărut 2 poezii cu aceleaşi îndemnuri, cred că trebuie să ne cercetăm adânc...
foarte frumoase versurile (sunt mult mai reuşite ca ale mele) fiţi binecuvântată şi vă mulţumesc pentru fiecare încurajare oferită