Balac și Balaam
Numeri cap. 22

În Ierihon toți au ajuns
Și-n fața lui, ei s-au oprit
Până aici tot au răpus
Pe-ai lor dușmani, i-au nimicit

Cu toți, cu groaza îi priveau
Erau și mulți și tari erau
Și al lor Domn îi conducea
De nimenea, nu se temeau

Iar lui Balac vorbă au trimis
Peste Moab, el conducea
Și îngroziți și lui i-au zis
Primejdia ce îl păștea

Pe Balaam toți l-au chemat
Să spună, ce se va întâmpla?
Cu pioșenie l-au rugat
Să îi blesteme dacă vrea

Lui daruri multe i-au adus
Să blesteme pe Israel
Pe toți deoparte, el i-a pus
Și Domnul a vorbit cu el

Balaam de Domnu-a fost oprit
Blesteme peste ei, să arunce
El e poporul mult iubit
Și pe ei, Domnul îi conduce

Dar Balaam n-a vrut să meargă
La Balac ca să-i blesteme
Căci Domnul n-a lăsat s-o facă
De Domnul, preotul se teme

Iar lui Balac vorbă-i trimite
Că orice daruri, el i-ar da
Ce i-a spus Domnul n-o să uite
Poporul nu-l va blestema

Dar Domnul apoi l-a lăsat
Să meargă doar când îi va spune
Dar Balaam a și plecat
Dar îngeri îi erau pe urme

El măgărița își silea
Drumul să-l țină spre împărat
Dar ea, pe îngeri îi vedea
Și înspre câmp a apucat

Din nou Balaam o silește
Pe calea dreaptă ca să meargă
El nu-și dă seama că greșește
Și-o bate, ca să înțeleagă.

va urma