Întocmai cum Domnul spune: Vinul cel nou, în burdufuri noi se pune.
Căci de-l pui în cele vechi, când se umflă puțin crapă și-ambele se prăpădesc.
Și mereu la fel se-ntâmplă: totdeauna eșuezi, când pui făr' de-nțelepciune
Vinul cel nou, sfânt, ceresc, în burduful firii tale, învechit și pământesc.

Dacă pui vinul cel nou, sfânt, curat și minunat, al dragostei necondiționate
În burduful firii vechi, scrijelit de-amar și ură, va crăpa fără-ndoială.
Dragostea nu stă-nchegată în burdufuri zdrențuite, învechite și crăpate
Și rămâi cu-o ură amară, ce-a luat din dragoste, miros și-un pic de spoială!

Unde-ți e vinul cel nou al liniștii și al păcii, cu mireasma lui cea sfântă
Ce te ține fericit, iar în necazuri, și-n prigoane îți dă puteri de neclintit?
De ce-n loc de biruință, bucurie și izbândă pe cărarea aceea strâmtă
Ești mereu înfrânt și zaci și de neliniște și groază, sufletul ți-e împietrit?!

Unde-ți e vinul cel nou cu mireasma bucuriei de copil al Domnului,
De moștenitor în veci, împreună cu Hristos, pe același Tron cu El
În Împărăția Sa, îmbrăcat în strălucire și în slavă necuprinsă, înaintea Tatălui?
Se vede-n chipu-ți marmoreu că ești rece, frânt și gol, în sărmanu-ți suflețel!

Unde-ți e vinul cel nou al închinării dintr-o inimă curată și dintr-un cuget curat
Că tu, nu mai poți aduce vreo jertfă de închinare, nici jertfă de mulțumire?
Era-n burdufu-amărăciunii, și-ai rămas cu-amărăciunea când burduful a crăpat!
Vino acum cu pocăință înaintea Domnului, să-ți dea iar har și mântuire!

Greu se pocăiesc aceia care-au prăpădit odată vinul cel nou al smereniei
Fiindcă l-au pus în burduful firii vechi și pământești de lăudăroșenie a vieții,
Care se umflă și crapă de prea multă aroganță și de aburul trufiei...
Căci rămân frustrați și plini, de resentiment și ură, până-n ziua Judecății!

Unde-i azi vinul cel nou al milei și-al îndurării, și-al dragostei jertfitoare?
Nu prea e, că l-am turnat în burduful nepăsării și n-a mai rămas nimic.
Căci comodele burdufuri s-au umflat și au plesnit de atâta nepăsare!
Și-acum, e mirare mare să mai vezi pe ici pe colo, la vreunul câte-un pic!

Dar, vinul cel nou al răbdării, toleranței și iertării, unde-l mai găsești curat?
Că peste tot ți se servește înmulțit cu fiere-amară din burduful vechii firi
Și-a ajuns și-n locuri sacre și cu-a lui amărăciune până-n ceruri a-mproșcat!
Ni-i traiu-amar și zbuciumat căci s-a prăpădit tot vinul, dulcilor conviețuiri.

Vine ziua socotelii! Vai de-acela care pune, vinul nou al Domnului
Ne-nțelept și ușuratic în burduful firii vechi răzvrătite și nebune!
Judecata-i va fi aspră și va bea întreg paharul, cu vinul mâniei Lui
Mai amar decât pelinul și orice amărăciune, și decât se poate spune!

Doamne, Te rugăm frumos, să Te mai înduri de noi, căci dorim să renunțăm
La burdufurile vechi, ale firii pământești și Te rugăm să faci din noi
Vase tari, sfinte, curate, capabile de lucrare, vinul cel nou să-l păstrăm
La locul cel mai de cinste și cinstit să-l împărțim până-n ziua de apoi! Amin

Zaragoza 22/01/2012
de Ioan Hapca (Ionică)