Aş vrea să spun

Aş vrea să spun că nu mai am putere
Să râd ori să mă rog şi-apoi să cânt
Când trupul meu e doar un pic şi piere
Şi ce-i pământ se-ntoarce în pământ

Când trec prin mine una câte una
Fiinţe dragi ce într-o clipa-s fum
Ce astăzi sunt iar mâine nu-i niciuna
Şi nu-i niciunde mersul lor pe drum

Tu, Doamne-mi spui că viaţa-i trecătoare
Şi pe pământ trăind fac un ocol
Dar tot nu înţeleg de ce mă doare
Şi stau pierdută cu privirea-n gol

Fac zece paşi apoi mă-ntorc acasă
Iar Tu îmi spui că unii nu vor fi
Că mi-e iubirea în pustiu rămasă
Şi niciodată nu-i voi mă găsi

Şi-atunci mă-ntreb de ce mi-a fost iubirea-
Ori nu-i din Tine şi iubirea mea?-
Şi când iubesc, iubesc numai cu firea
Dar pot iubi când firea este rea?

Şi iar întreb atunci de unde vine
Tot plânsul mut al sufletului meu
Nu eşti Tu, Doamne, nu eşti Tu în mine
Şi nu sunt, Doamne, nu-s din Tine, eu?

Atatea-aş vrea să spun şi n-am putere
Şi, uite, Doamne, nu mai ştiu să cânt
Mi-e viaţa abur, clipa , o părere
Şi ce-i pământ se-ntoarce în pământ…

Şanja Cristea Tiberian