Mi-e dor să-L văd mereu, pe Isus în Adunare,
Mi-e dor să-L aud mai des, vorbind la Amvoane,
Mi-e dor să mai cunosc creștini, ce fiecare
Îl vede pe fratele său mai bun, și mai mare...

Mi-e dor să aud corul cântând, o cerească cântare
Mi-e dor de Lumină Divină, de zâmbet, de soare,
Mi-e dor de părtășia frățească, sfântă și înălțătoare,
În care abundă mireasma Divină, a Iubirii clocotitoare...

Mi-e dor să aud mai multe cuvinte cerești, mântuitoare,
Mi-e dor de Adevăr și adevărată Evanghelizare,
Mi-e dor de rugăciuni, din inimi zdrobite și iubitoare
Ce trec de pereți, și din ceruri aduc binecuvântare...

Mi-e dor de lumini pe vechea, și strâmta cărare,
Mi-e dor de priviri spre țintă-ndreptate, încrezătoare,
Mi-e dor de expresiile sfinte, cu puteri ziditoare
Ce ridică, întăresc și înalță spre cer, orice suflare...

Mi-e dor de gustul acela ceresc, de „Sare”,
Mi-e dor de a Duhului Sfânt, prezență și Lucrare,
Mi-e dor de preoții aceia „Aleși”, cu „Chemare”,
Dedicați, consacrați, și consecvenți în Lucrare...

Mi-e dor de solidaritate, și mâini binevoitoare,
Mi-e dor de-nțelegere, dragoste, pace, iertare.
Mi-e dor de mireasma creștină, din care
Țâșnesc spre viață, ale Vieții veșnice Izvoare...

Mi-e dor să mai văd pocăință reală și cercetare,
Mi-e dor să mai văd lepădare de sine, și Predare...
Doresc să dispară orice nelegiuire din Sărbătoare...
Și detest tot ce face „lumea” de astăzi, sub Soare! Amin.

Zaragoza / 2011
de Ioan Hapca (Ionică)