De ce sa fug, de ce sa ma feresc?
Cand toate ma atrag, si ma asteapta?
Cand toate-asa de dulce imi zambesc,
cum pot sa-mi mai mentin cararea dreapta?
Nu-i nici un loc sa-mi sature privirea,
si nu mai vad pe cerul negru stele,
ascuns de cer, nu mai gasesc iesirea
din vizuina amagirilor mele.
M-a prins vrasmasul tare ca-ntr-un cleste,
in noaptea disperarii m-a adus,
si nu mai pot acum gandi cereste
in libertatea care mi-am propus.
In libertatea care ma-nrobeste...
si care m-a cuprins fara de stire,
acum cand sufletul meu tot iubeste,
eu nicaieri nu pot gasi iubire...
Sunt multe care vor sa ma doboare,
ce-mi rascolesc in voie toata firea,
nu m-am gandit cum am putut eu oare,
de-atatea ori ca sa resping iubirea?
Dar stiu ca nu e tot in van,
si ca mai am o sansa de scapare.
Dupa-al pacatului meu negru paravan,
Hristos m-asteapta...
ca sa-mi dea iertare.
Cand nimeni, nici o sansa nu-mi ofera,
si cand credeam speranta ca-i uitata...
venind sfios...
parca din alta sfera...
Hristos in taina,
crucea Sa
mi-arata...