Oare ce-aș fi?

Când sufletu-mi este în pace,
Privesc cerul când e senin;
Și mă întreb atunci în șoaptă:
Doamne Isuse, oare ce-aș fi,
Ce-ar fi făptura-mi făr-de Tine?

Aș fi țărâna, colbul de pe drum,
Călcat în picioare de trecători...
Sau osândit pe veci aș fi
Arzând în flăcări, în cuptor.
Oare, ce-aș fi eu făr-de Tine?

Mă uit cum norii se petrec...
Ce-ar fi privirea-mi făr-de Tine?
Și iarăși mă întreb ce-aș fi
De n-aș privi cerul senin....
Ce aș fi Isuse, fără Tine?

Un orb aș fi, hoinar în lume;
Un întuneric infinit
Fără să văd în al meu mers
Splendoarea cerului divin.
Cum aș privi eu fără Tine?

Dar Tu Te-ai îndurat de mine,
Cu tină ochii mi-ai atins.
Vedere-am căpătat atuncea,
Acuma văd ce sunt cu Tine.

Acuma văd ce-i rău, ce-i bine.
Știu pe ce cale ca să merg.
Am hotărât să fiu cu Tine
Urcând împreună spre cer.

ALGHERO/22/12/2011