Viaţa noastră... e ca o candelă...
Ce arde un timp şi totuşi se stinge
Ca o lumânare ce încet se topeşte
Şi curge în praf pe drumul pustiu...
Iar noi alergăm... crezând uneori
Că încă puţin şi-n sfârşit vom ajunge
Dar când eşti sjuns aproape de ţintă
Atunci înţeleji că ai venit prea târziu.
Se clatină în vânturi flacăra vieţii
Legănându-se în ploi şi în furtună
Şi se scurg anii tăi ca ceara topită
Şi inima-ţi bate mai tare în piept
Ştiind că începutul are sfârşit... şi
Singur în beznă... vei fi fără lumină
Fără speranţă... în colbul uitării...
Căci n-ai vrut s-alegi drumul cel drept.
S-au scurs şi se scurg picăturile calde
Din candela vieţii pe cărările tale...
Cu frică trăieşti şi te temi nu cumva
Să te afunzi în ceara topită de zile...
Câţi ani au trecut în zadar, fără rost
Iar din flori... ţi-au fost rupte petale
Chinuit eşti de gânduri şi ai înţeles
Că viaţa e o carte... din pagini şi file.
Tu ai trăit în păcat şi acum vrei
Să te întorci... dar îţi este ruşine...
Nu mai plânge... şi nu te întrista
Căci Isus cu iubire astăzi te-aşteaptă
Până candela... vieţii nu-i stinsă...
Până-ţi pulsează încă inima în tine
Timpul pierdut... nu-l mai întorci...
Grăbeşte-te... şi fă decizia dreaptă.
Apleacă-ţi în tihnă... genunchii...
Şi spune-i Lui tot ce-n suflet te apasă
Fii sincer cu tine nu-i ascunde nimic
Căci El te înţelege şi-ţi va da ajutor
Îţi va da bucurie şi foarte mult har...
Te va face în grădină o floare aleasă
Căci din dragoste a murit la Golgota
Pentru tine... pe cruce al tău Salvator.
*******