O fabulă așa spunea
Căci un arici cu vorbe bune
La iepure-n cuşcă s-a dus:
"Doar adăpost, ..atâta-i cere".
Și-l roagă-aşa cu vorbe dulci
Ca vizita să i-o aprobe
Dar mai apoi, ce să mai zici
Cu spinii-ncepe al împunge!
I-a folosit amăgitor
Până ce toţi fugiră-afară
Şi-acum e, a tot stăpânitor
Nu musafir ca-odinioară.
Aşa-i zgârcenia să ştiţi
Căci sub pretext frumos ea vine
Zicînd că tu nu vrei să strici,
Eşti econom din a ta fire.
Nu-ţi lasă inima să-ţi fie
Aşa, mai darnică-n Hristos
Zicând: "e greu, nu se cuvine
Să pui tu bani pentru Hristos".
Ariciul cu-a lui ţepi pe spate
Se crede atotştiutor
Se luptă-aşa şi dă din coate,
Până eşti fiu risipitor.
Şi lăcomia tot aşa
Îşi urcă sus a firii trepte
Şi-ţi face munca-n fiinţa ta
Un lacom făr un timp aparte
Te-mpunge cel viclean să ştii
Ţi-arată mii de neajunsuri
Îţi pune-n gînd doar avuţii
Să nu acepţi sfintele sfaturi
Să fii confuz să te-ntinezi
Să nu-nţelegi prioritatea
Şi la cuvînt să nu veghezi
Căci banii n-au întâietatea
Ci-s rădăcina multor căi
Deşarte-n astă omenire
Munceşti şi-apoi cu pumnii goi
Te-ndrepţi fugar spre veşnicie
Domnul Isus zicea aşa
Şi grijă multă ni se cere
Căci lăcomia-i tare grea
Cînd banii-ncepe a ţi-i cerne
Viaţa nu stă-n avuţii
Ci stă în inimă deschisă
Ce poartă-n ea apele vii
Şi nu-i de lăcomii învinsă
Nu-i roabă-n patimi şi păcat
Ci se sileşte-n cumpătate
Din rodul muncii neapărat
Dă partea Domnului deoparte
Din timp din bani, din tot ce El
A pus stăpânul veşniciei
Un bob de har de orice fel
Şi roada-i ca şi o simbrie
Căci mulţi să ştiţi s-au rătăcit
Străpunşi de multe grele chinuri
Căci banii i-au nenorocit
Şi azi sunt copleşiţi de negurii
De vrei să fii om fericit
Învaţă azi ce-i dăruirea
În milă, pace ai găsit
Şi-n orice faptă răsplătirea
Va fii deajuns doar doi bănuţi
Aşa ca văduva din templu
Ca să ridici mari neputinţi
Şi Domnul ştie acest lucru
Ştie cît ai ce poţi a da
Şi dragostea ce e în tine
Şi mîine El va complecta
De dăruieşti plin de iubire
Să nu lăsăm ca-n rădăcini
S-aducă baniI multe rele
Ci cu sfinţenie cîntărim
Aşa cum Biblia ne cere
Avem dovezi ca mărturii
Cînd dăm şi Domnului o parte
Şi banii nostri s-or înmulţii
În mîna lui găsim de toate
Găsim şi pace , bucurii,
Şi vindecări la multe rane
Găsim soluţii zii de zii
Cînd lupte grele se aşterne
Nu-i drept să cîntăreşti arginţi
Pe lucrurile pieritoare
Ce-ţi pune la păcate punţii
Pînă ajungi la lepădare
Nu da un leu la cel viclean
Pe tot ce el iţi ticluieşte
Nu vezi cum luptă an de an
Prin pofte ochii-ţi amăgeşte?
Să zici şi asta eu o vreau
Şi zilnic baal ne strecoară
Ca să-ţi vinzi dreptul ca Esau
În loc să ai în cer comoară
Nu fii zgârcit şi dă la cel
Ce-ţi cere-o milă de la tine
Şi-atunci cuvîntu-ai împlinit
Şi Domnul îţi va face bine
O! ce folos de-ai dobîndii
Chear lumea toată pentru tine
De n-ai nimic în veşnicii
Căci sufletul nu-ţi aparţine
Ţi-e dat cu împrumut de sus
Şi cînd vrea El –napoi îl cere
Deci nu de-a lumii val fii dus
Ci de puterea salvatoare
Aruncă-n braţul lui Isus
Viaţa ta cu-a ta avere
Şi El va şti ca pas cu pas
Să-ţi dea lumină de-a discerne
Să vezi ce alţii chear nu văd
De ce o mamă varsă lacrimi
De ce sărmanul de pe drum
Se vaită-aşa în miez de noapte
De ce orfanii strânşi mănunchi
Mai strigă iar printre suspine
Să vină-o mînă de-ajutor
Şi să le-aducă iar o pâine...
Să vezi ce-n taină-i rumegat
Deşi nu ai putere mare
Acel ce pîinea ţi-a trasat
Are cu tine o lucrere
Unii muncesc cu mare zor
Şi n-aud glasu-acesta-n taină
Şi au ajuns şi bîrfitori
Deşi-au mai mult ca şi o haină
O Doamne fă-ne ucenici
Uniţi în gînd şi în simţire
Nu lacomi!...şi-apoi nici zgârciţi
Ci plini de sfîntă dăruire
Nu fără timp de rugăciuni
Stînd la ofertele stricate
Ci blânzi, miloşi ,umili şi bunii
Cu inimile mai curate...
Să lepădăm orice păcat
Ce ne răpeşte bucuria
Şi zi de zi de cer legat
Veghind că vine veşnicia
Şi pe arici să nu-l primim
În vizită în casa noastră
Vă-npunge şi vă risipiţi
Lipsiţi de dragostea cerească
amin
frumoase versuri
Dumnezeu să vă binecuvinteze
Mi-ar place dacă am putea vorbi la telefon, nu arătați acest comentariu.Când puteți, mă găsiți la:0264242831