Moartea n-a putut să oprească
L-au dus ca pe-un tâlhar, legat,
Pe Cel deplin neprihănit
Și-apoi în fața lui Pilat
Cereau să fie răstignit.
Cu plumbi tăioși legați în bice
Aveau să-I taie trupul tot,
Sălbatic carnea să-I despice
Să-L scoată-afară aproape mort.
Batjocorindu-L L-au adus,
Desfigurat și chinuit peste măsură,
În fața celor ce-L pârau L-au pus
Dar n-a scos vreun cuvânt din gură!
Turbau atunci mulțimile-ațâțate
De „popi” cu inima haină
Cerând să fie dat la moarte
Chiar dacă n-are nici o vină!
L-au ridicat spre deal, în sus,
Batjocorindu-L cât au vrut...
Pe cap cununi de spini I-au pus,
Sălbatic iarăși L-au bătut...
Dar El, cu-o inimă curată
Găsea puterea de-a iubi,
De-a zice în rugă ''iartă-i Tată''
Și-unui tâlhar de ai vorbi
Din agonia neînchipuită,
Desfigurat că nu-L putea-I privi,
Căci o dorință avea, nestăvilită,
Pe-orice tâlhar de-al izbăvi.
Cu Ființa-I mult prea chinuită
Găsea plăcere de-a privi
Spre turma-aceia fericită
Ce în veci pe Domnu-L va slăvi.
Vedea mireasa preaiubită
Pe Tronul slavei Lui șezând
Și Împărăția cea slăvită
În veșnicie cârmuind...
L-au pus într-un mormânt de piatră
Și gărzi au pus ca să-L păzească…
Dar moartea n-a putut s-oprească
Puterea Lui Dumnezeiască,
Hristos din morți a înviat
În toată slava Lui divină
De „Sfeșnic”, Preot și Împărat,
Scoțându-Și „robii” la Lumină!
Nu sta, creștine supărat
Cu mintea învăluită-n ceață,
Hristos din morți a înviat
Și ușa ți-a deschis spre Viață!
22/04/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)
El să vă înmulțească harul și pacea Sa să domnească în casa dumneavoastră!
fiţi binecuvântat, multă pace, Domnul să îngrijească de toate nevoile familiei dumneavoastră, să vă dea sănătate şi putere să-L slujiţi cu bucurie până la capăt