Vicleanul

Da, viclean si rabdator, tine latul la picior,
Are si multa rabdare ca sa cazi, in graba mare.
De nu poate printre valuri, sta pandind de dupa dealuri.
Sa iti iasa inainte,ca sa-i cazi prada cuminte.

Viclenia lui o vezi si fara sa sti, o crezi.
Are fata acoperita, cu smerenia cernita.
Dar sa nu-i stai pe picior, ca se-aduna numai nori.
Tuna, fulgera si bate, stropii grei pe cine poate.

Insa ce am vazut eu, ca seninul nu-i mereu,
O imagine vadita care se face trezita,
Ridicandu-se din vai, peste toti copii Sai.
Fara alte ascunzisuri, transparenta, in hatisuri.

Asta spun din experienta, si-nteleg ca e esenta.
Sa nu stai nepasator, chiar de nu vezi nici un nor.
Nici departe nici aproape, sau la orizont sa scape.
In oras sau pe campie, poate fi o tragedie.

La clipeala ochilor, in spatele vocilor.
Langa cel mai elocvent, sau pierdut, fara talent.
Te uimeste cat de-aprig, sar ca puricii pe dig.
Unde crezi ca ai semnal si suni ca sa tragi la mal.

Numai ca sa nu ajungi si in Domnul sa te-ascunzi.
Sa n-ai pace permanent si parul fara solvent.
Cu o harfa si Scriptura zicand marea-nvatatura
Si la cel nestiutor care plange in popor.

Ca sa-mpiedece raspunsul ce il da cand vine Unsul,
Coborand plaiuri divine sa te vada si pe tine.
Asta-i azi pe continent si apare in prezent.
Trebuie doar sa dai tonul, celor ce-i cuprinde somnul

La caldura si privind, predica din pat mancand,
Atuncia vine mai rapid, stresul care da un vid.
Si e pregatit terenul ca sa n-ai pace, ca trenul
Plin de zgomot si in fuga faci lucrarea fara ruga.

Deci, de mai avem putere, sa fim treji, ca ni se cere.
Cu de toate n-ai sa poti trage viata ca pe roti.
Te impotmolesti la mal, neveghind cand vine-un val,
Intre scaune pitit, ca sa vezi ce ai primit,

De la Mama ta cereasca, ce te-a vrut ca sa te nasca,
In al ceasului rasunet, pe dealul cu ploi si tunet.
Dar a pus de mult in tine, o valoare ce-o sti bine
Si asteapta ca sa vii, acasa, sa nu-ntarzii.

Amin