Uită-te: Crinii,
Ne depășesc
Și dăinuiesc...
Nu ostenesc
De zbucium omenesc!

Și totuși,cresc
Frumos și-nfloresc
Privind Limanul Ceresc.
Și-așa se gătesc,
De nimic pământesc
Nu poate să-ntreacă
A lor slavă domnească.

Domnul,de tine
Grijă,mai bine
Are mereu...
Ești important
Pentru El
Într-atât că a dat
Pe Fiul Său
Ce-n locul tău
A plătit pentru păcat.

Da! Domnul are
Grijă mai mare
De tine,
De mine,
De orișicare...
Ne-ndreaptă pe Cale
Cu multă răbdare
Și-n Mână-I ne ține
Cu multă iubire
Și prețuire
Încântătoare.

Slavă să-I dăm
Să-L înălțăm
În inimi,mereu!
Să-L ascultăm
Și-n Mână-I să stăm.
Pe veci să-I predăm
To ce avem!

De-acuma putem
Cîștiga ce n-avem,
Ce nici nu visăm
Sau imaginăm;
Chiar Cerul etern!

Vom dăinui
În Veșnicii,
Ca niște Crini
În a Domnului Mîini,
Unde bucurii
Nespuse, vor fi!

Vom înflori
Și vom străluci
Ca stelele vii
Căci ai Domnului fii
Suntem pe vecii! Amin

Zaragoza 28 Iun. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)