Prietene, te rog fierbinte

Prietene, te rog fierbinte
Să-ți ridici în sus privirea.
Ieși din vechile morminte
Și începe să-ți cauți menirea.

Pentru ce să-ți risipești
Într-un trai lipsit de sens,
Prin hârtoapele lumești
Suflețelul tău imens?!

Pentru ce-ți ții chinuit
În mormânt de patimi grele
Suflețelul tău iubit
Și nu vrei să scapi de ele?!

Pentru ce alegi tu fala
Unei lumi întunecate
Și-ți dai toată osteneala
Pe-a' ei căi ce duc la moarte?!

Pentru ce-ți îngropi talanții
În mormântul firii tale?
Domnul nu-ți va mai da alții
Și spre cer nu-i altă cale!

Dacă ceasul se oprește
Pentru tine-n astă noapte,
Uită-te ce-ți mai rămâne
În suflet pentru mai departe?!

Căci aproape-i ziua-n care
Vei fi tras la Judecată
Pentru întreaga-ți nepăsare,
Pentru gând și pentru faptă!

Prietene, te rog fierbinte
Să-ți ridici spre cer privirea,
Către Cel ce-a creat toate
Și-ți poate da mântuirea!

Pentru ce să-ți risipești
Harul Sfânt ce ți s-a dat
Și de ce să te-adâncești
Cu cei răi, pe veci, în Iad?!

Zaragoza, 30/01/2012
de Ioan Hapca (Ionică)