ÎŢI DATORĂM...
Îţi datorăm atât de mult, Părinte
Că din văpăile pierzării ne-ai salvat
Apoi ai pus şi-n cuget şi în minte
Legile Tale care ne-au înseninat.
Eram pe drumul ce-n neant coboară
Şi neştiind că este-un Paradis
Ne-am ataşat de cei care declară
Că viaţa-ntreagă e netrebnic vis.
Dar ai venit în viaţa noastră seacă
Şi-atunci miracolul divin s-a-nfăptuit
Am zis convinşi: „Te vom urma chiar dacă
Avea-vom foarte mult de suferit.”
Îţi datorăm viaţa noastră-ntreagă
Nimic, nimic pământului nu dăm
Efervescenţa lumii nu poate să ne-atragă
Ci-n harul Tău sublim tot timpul stăm.
Vedem cum, zilnic, ne trimiţi cadouri
Şi cum ne ierţi când nu suntem cum vrei
De-aceea nu mai vrem himere, bibelouri
Şi nici filozofie venită de la zei.
Suntem ai Tăi şi mergem doar ’nainte
Fără regrete că ne-am convertit
Ce mult Îţi datorăm preabunule Părinte
Că-n traiul nostru un Soare-a răsărit!
George Cornici/ 30 Ianuarie, 2012
Pace, har şi binecuvântare.