Maria, mama

In grajd a fost primit de lume
Cerescul fiu de Dumnezeu...
Dar şi mai rău a fost a spune
Lumea şi la calvarul Său:

"Să fie condamnat la moarte!
Pe Cezar l-avem împărat!"
Strigau gloatele-ntărâtate.
"Pe El îl vrem crucificat!"

L-au dus la stâlpul infamiei,
L-au biciuit, L-au torturat
Sub ochii mamei, ai Mariei,
Ce pretutindeni L-a urmat.

De faţă-a fost când slăbănogii
La glasul Lui s-au ridicat
Dar şi pe când săreau ologii
Şi morţii când au înviat.

Parcă îi răsuna-n ureche
Ceea ce îngerul a spus
Şi proorocia-aceea veche
Referitoare la Isus:

"Fiul lui Dumnezeu se cheamă,
Isus, El va răscumpăra
Întreaga lume din păcate.."
Chiar fiul ei??!! De ce aşa?

Pe când păşea cu crucea-n spate
Cu capu-ncoronat de spini,
Maria îl urma de-aproape.
S-a strecurat printre străini

Să-i fie-aproape şi-n durere
Şi când cădea sub crucea grea.
O, dac-ar fi avut putere
Ar fi purtat-o-n spate ea!

Şi când îl îmbrânceau soldaţii,
Când preoţii-l batjocoreau,
Unii urlau, priveau doar alţii ,
Iar câteva femei plângeau.

Ea n-avea lacrimi pentru-a plânge
Piroane-n mâini când îi băteau
Simţea cum inima-i se frânge
Când sus pe cruce-l ridicau.

"De ce, de ce, o, Doamne sfinte
Atâtea chinuri a-ndurat?!
Iar când strigă: "De ce, părinte,
De lângă Mine ai plecat?

Atunci, Maria lângă cruce
Căzu. Nu mai putea-îndura.
O, de-ar putea, acum s-ar duce
În locul Lui, să moară ea!

Apoi căzu jos, nemişcată
Când El "S-a isprăvit!" striga.
De-un ucenic a fost luată
Şi-a fost, de-atunci, şi mama sa.

Dar negrăită mângâiere
În suflet i s-a revărsat
În dimineaţa de-înviere
Când Isus, Domnul, a-nviat.

Atunci, cuvântul spus odată
De îngerul care-a venit
Se împlini deplin, căci iată
Că-i e sufletul fericit!

Şi fi-va binecuvântată
De-a pururea, între femei!
Dă-ne şi nouă, sfinte Tată
Dragostea şi răbdarea ei!

O, sora mea, şi tu eşti mamă!
Ţi-e sufletul mereu străpuns
De-o sabie de griji şi teamă
Şi de-întrebări fără răspuns.

Şi niciun strop de mângâiere
Nimeni nu-ţi poate dărui!
Dar în curând, va fi-nviere
Şi chinul tău se va sfârşi.

Zice Domnul că-i mântuită
Femeia ce naşte copii,
Dacă rămâne neclintită
-N credinţă şi se va sfinţi

Cu fiecare nouă trudă,
Cu fiecare chin răbdat.
De vrea cuvântul Său s-audă,
Sufletu-i va fi vindecat.

Încă puţină, doar puţină
Vreme şi nu va zăbovi!
Domnul Isus o să revină
Acel ce vine, va veni!

Mai rabdă, inimă bolnavă
De al durerii aspru chin.
Încă puţin şi vine-n slavă.
Cuvântul Lui e "Da" şi-"Amin!"