Știm cu toți că-i grea durere,
Pribegind pe-acest Pământ,
Să nu mai găsești iubire
Nici la acei ce i-ai iubit....

Dar ce greu i-a fost lui Isus
Când la „ai Săi a venit”...
Dar ei, pe cruce L-au pus
Deși, era neprihănit...

Știm cu toții ce-i amarul
Când respinși și lepădați,
Nu ne-ncadrăm în tiparul
Unor dragi și iubiți „frați”...

Dar ce simte oare, Domnul,
Creatorul Preaslăvit
Când este respins de omul
Pentru care S-a jertfit?!

Știm cu toții că păcatul
Lovește-n Cel ce-I suprem
Dar să nu mai facem altul
Parcă numai nu putem....

Știm cu toți ce-i Rugăciunea
Dar ,,Rugați-vă ne-ncetat''
Cunoscut de toată lumea,
Prea puțin e practicat....

Astfel Duhul Sfânt într-una
E întristat și alungat,
Că-L respingem totdeauna
Printr-o trăire în păcat!

Zilnic pironim pe cruce
Fie Mâna Cea cerească
Care-n cer ne vrea a duce
Fie firea pământească.

O, dar ce inimă de Tată
Are Domnul Preaiubit,
Care rabdă și așteaptă
Să mă las eu răstignit,

Și murind față de mine
Să primesc viața Lui,
Să-I laud faptele divine
Pe fața pământului!

Zaragoza 18 Sept. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)