De vrei ca a ta intrare-n Slavă,
Să fie incununată cu raze de lumini,
Bea-ți aicea jos paharul cu otravă,
Pe frunte poartă-ți vrednic cununa cea de spini.

De vrei să fii încins cu haina de lumină,
Să stai cu fruntea sus în fața Celui Sfânt,
Tu ia în astă lume, haina cea umilă,
Și nu-ți iubi nici viața, chiar până la mormânt!

De vrei să-ți calce pasul pe străzile de aur,
Să intri in Lăcașul ce-ți este pregătit,
Veghează pe cărarea ce duce spre tezaur,
Pășind pe Calea-ngustă cu gândul cel smerit!

De vrei să șezi în Cer pe Tronul de Mărire,
Și să domnești in Slavă cu Mirele Divin,
Stăpân să fi de-aici și peste a ta fire,
Căci numai in răbdare, biruitor devi.

Căci tot așa și Domnul, umblând în astă lume,
Pe drumul presărat cu șerpi și plin de lei,
Te cheamă și pe tine, să calci pe-a Sale urme,
Să moștenești în Ceruri.....dar numai dacă vrei!