M-am lăsat găsit de Tine!
M-am lăsat găsit de Tine
Scumpul meu Mântuitor,
Când chemările-Ţi divine
M-aşteptau cu mare dor,
Şi-am răspuns cu bucurie
La masa-Ţi de părtăşie!
M-am lăsat găsit de Tine
Mântuitorul meu scump,
Şi-aducând dintre ruine
Vechituri, toate le rump
Din gândirea-mi luminată
Prin iubirea-Ţi cea curată!
M-am lăsat găsit de Tine
Dragul meu Mântuitor,
Şi venind din căi străine
Am început să Te-ador,
Că în harul Tău cel mare
Mi-ai pregătit o salvare!
M-am lăsat găsit de Tine
Mântuitorul meu drag,
Şi-n lepădarea-mi de sine
Nu mai am sufletul vag,
Inima-mi acum ea cântă
Mărind iubirea Ta sfântă!
Flavius Laurian Duverna
06 februarie 2012
Minunată poezie plină de cuvinte ziditoare.
Domnul să vă binecuvânteze
Scumpul meu Mântuitor,
Când chemările-Ţi divine
M-aşteptau cu mare dor,
Şi-am răspuns cu bucurie
La masa-Ţi de părtăşie! O, ce versuri încântătoare și minunate și cât de frumos cuprind adevărul fundamental al convertirii noastre. Domnul să fie lăudat, foarte frumoase și pătrunzătoare. Domnul să vă binecuvânteze!