Nopțile zboară-n nesimțiri stacojii
Și zilele dispar în umbre sidefii,
Oricare ''astăzi'' se pierde în ''ieri''
Iar ''mâine'' prin ''astăzi'' îl cerni
Și-n suflet, vin ierni după ierni...

Nu ai putere când vrei să te-ndrepți
Și zac peste tine, ale morții peceți...
Sfârșitu-i aproape și nici nu-l aștepți,
Greșeala de ''ieri'' și ''azi'' o repeți
Și, nu''mâine', ci veșnic ai s-o regreți!

Te frămânți doar pentru tine și ''eu''
''Astăzi'' ca ''ieri'' și ''mâine'' ca mereu,
Mergi firesc, slujind perfidului tău zeu!
De cazi sub nebuna-ți povară, și-i greu
Te vaiți că ,,grea cruce ți-a dat Dumnezeu!''

********************************
Trezește-ne Doamne simțirile vii!
Al nostru Domn, de azi să devii
Și-n slavă, pe nori, când ai să revii
Morți de vom fi atunci, să ne-nvii,
Cu Tine în slavă, în veci să ne ții! Amin.

Zaragoza 20 Iul. 2011
de Ioan Hapca (Ionică)