Înviere

Cântat de cocoş se aude în noapte,
Iubiri licăresc în priviri de Trădat,
Iar inima-n piept pulsează doar şoapte,
Ce plâng remuşcarea şi-ntregul păcat.

Dar coruri de îngeri repetă cântarea,
Miros de-nviere răzbate din flori,
Pe drum de lumini se întoarce Mesia,
El frânge mormântul şi biruie-n zori.

Ce bine-i să-L vezi pe-nviatul Mesia,
Se duse să moară o clipă, şi-atât;
În sufletul trist reînvie speranţa,
Atingerii palmei şi coastei lui Crist.

La ţărmuri de viaţă Păstorul începe
Să 'cerce-n iubire pe cei ce-au trădat;
Pe deal, lemnul crucii rodise iertare,
Să mântuie lumea ce zace-n păcat.

Cântat de cocoş peste veacuri străbate,
Dar lacrimi secat-au şi nu-i plâns amar;
Iubirea lui Isus şi jertfa rămâne,
Cristosul Mesia e viu, da-n zadar.

În ziua din urmă ce-i zi de-nviere,
Trompete suna-vor în loc de cocoşi,
Mulţime de oameni iertare-şi va cere,
Cu plâns şi cu lacrimi, dar fără folos.