Ce minunat că-n Viaţă sunt creştin!
Că Dumnezeu mi-a dat şi-mi dă Credinţă
În poezia traiului senin
Mi-e binecuvântată-a mea fiinţă.

Nu sunt un bocitor de Cale grea,
Doar orice zi-i mai proaspătă, mai nouă
Şi-i mai matură fericirea mea
Stropită cu-a Cuvântului Sfânt rouă.

Tot mai şi mai departe de-orice rău
Cu toate şmecheriile-i propuse...
De mi-a fost greu – odată mi-a fost greu:
Tot timpul pe Isus cât nu-L ştiusem.

În toate-atunci aveam doar nenoroc
De-mi blestemam cum anu-aşa şi clipa...
Acum, trecut prin apă şi prin foc,
Îmi văd tot mai puternică aripa.

Nu pot să mă învăţ să nu mă mir
Cu inima, cu firea şi cu duhul:
Isuse,-n Tine zbor, visez, respir,
Că mi-eşti Lumina, Dorul şi Văzduhul!