De multe ori

De multe ori trecui grăbit
Pe lângă frați de-a lui Isus;
La cel sărac, bolnav, lipsit,
Nimic în mână nu i-am pus...
Ce îndreptățiri m-au amăgit,
E tare greu, acum de spus!

De multe ori am tot lăsat
Pe văduvă neajutorată,
Pe întristat nemângâiat...
Și pâinea, parcă niciodată
N-am fost dispus să mi-o împart
Cu cel flămând, bătut de soartă!

De multe ori mergeam pe jos
Mai supărat ca ceilalți,
Că n-am un Mercedes frumos...
Și vai de mine, atâția frați
Mergeau vestindu-L pe Hristos
Desculți, bătuți și nemâncați!

De multe ori m-am necăjit
Că n-am o casă și-o grădină
Și nu-s puțin mai înstărit...
În timp ce frați plini de lumină,
Vestind pe Domnul Preaiubit,
Mureau pentru credința bună!

De multe ori m-am plâns că-i greu...
Și n-am întins mâna s-ajut
Pe cel ce suferea mereu
Și-un pic de milă mi-a cerut...
N-am știut că ajutându-i, eu,
Pe Domnul Însuși Îl ajut!

Am vrut mereu să am de toate
Și să trăiesc mai ,,fericit''...
În timp ce frați plini de dreptate
Slăveau pe Domnul Preaiubit
În lanțuri, în butuci și-n moarte
Lipsiți de toate pe pământ!

De multe ori m-a atins Cuvântul
Și-adânc ființa mi-a străpuns,
Dar m-am lăsat purtat de vântul
Ce-n largul Mării iar m-a adus
Și doar când n-am văzut pământul
Am mai strigat către Isus!

De multe ori m-am tot gândit
La suferința lui Hristos,
Dar prea puțin m-am pocăit
De eul meu cel păcătos!
Și totuși, Domnul m-a iubit;
Mereu m-a ridicat de jos!

De multe ori mi-am plâns păcatul...
Dar n-am avut nicicând putere
Să mă opresc, să nu fac altul...
Însă mereu mi-a dat iertare,
Și har, și dragoste,- Împăratul,
Și-a vieții binecuvântare!

De multe ori doresc de-acum
Să fac tot ce-mi va cere Isus,
Să nu mă mai abat din drum...
Cu ochii pironiți în sus,
Spre Domnul, Singurul meu bun,
Să merg ascultător, supus...

De multe ori mai pot cădea,
Dar niciodată n-am să las
Să se mai poată bucura
Dușmanul de al meu necaz!
Te rog, m-ajută a-Ți închina
Isuse, tot ce mi-a rămas!

07/06/2011*Ioan Hapca
(Zaragoza)