Mama, ea e fiinţa cea mai dragă
E cea care cu greu ţi-a dat viaţă
Şi te-a purtat vreo nouă luni ca-ntr-o desagă
Şi te-a iubit de când erai cât un ghemuţ de aţă.

Ea te-a-nvăţat să mergi cand tu erai micuţ
Şi te-a păzit de orice lucru rău
Cu drag te legăna în al tău pătuţ
Şi când erai bolnav veghea la capul tău.

A suferit cu tine în durere
Dar tot cu tine-a râs când tu râdeai
Ţi-a dăruit, ce era bun şi îţi făcea plăcere
Şi te-a iertat când boacăne făceai.

Aceasta-i mama, e fiinţa cea mai bună
Şi trebuie să-i dăruim respectul şi iubirea
Să-i răsplătim pentru a dragostei arvună
Dându-i în fiecare clipă preţuirea.

Acum cât încă e cu noi, să fim mulţumitori
Căci mama e doar una-n viaţă
Şi anii ei se duc, şi zboară trecători
Şi cine ştie cât, o vom mai privi în faţă?

Îţi mulţumim o, Doamne Dumnezeu
Pentru că noi avem o mamă pe pământ
Care ne-nseninează tot mereu
Şi plânsul îl transformă-n cânt.