Am vrut să vin cu tine
Acolo unde mergi
Să-ți dau ceva din pâine
Câte ceva din pești

Am vrut, dar tu n-ai vrut
Mi-ai spus că pâine ai
Și pește din belșug
Dar azi nu le mai ai

Am vrut să ți le dau
În dar pentru vecii
În preajma ta să stau
Să știi doar bucurii

Am vrut, dar tu n-ai vrut
Mi-ai spus că e mai bine
Cu lumea, ce ți-e scut
Dar azi ești doar ruine

Am vrut să-ți spun de cruce
Și de iertarea blândă
Ce te putea aduce
În turma Mea cea sfântă

Am vrut, dar tu n-ai vrut
Și m-ai respins mereu
Acum te simți urât
De propriul tău ,,eu,,

Am vrut să te-nsoțesc
În ceruri către Tatăl
Să-ți spun, că te ibesc
Ca Dânsul nu e altul

Am vrut, dar tu n-ai vrut
Să recunoști Altarul
Și astăzi ești doar mut
Necunoscut ți-e Harul

Am vrut să fii al Meu
Ferit de întristare
De traiul veșnic greu
Să-ți fiu o alinare

Am vrut, dar tu n-ai vrut...

Amin!