Mâini iubitoare te-au prelucrat,
Te-au transformat, ţi-au dat viaţă,
Ţi-au dat suflare, lutule...
Ţi-a dat un nume...din lut - fiu, tu te-ai numit...
şi-acum te-ai răsculat, te-ai răzvrătit...

Ai fost ţărâna, lut galben fără viaţă
Dar Tatăl, în marea Lui desăvârşire, te-a luat.
Te-a luat Olarul cu atâta iubire
Să facă chip din chipul Lui
Ţi-a dat suflare şi suflet viu tu te-ai numit...

..........................................................

"Când...când fost-au toate-acestea?
- a întrebat lutul,
Într-o zi, Olarul ...eu...nu-amintesc..."
Şi-Olarul i-a istorisit naşterea sa
De când era doar un boţ de lut...

"În faţa Mea...tu-ai apărut
Înainte de-a fi...de a te naşte Eu,
Eu te-am văzut...deşi nu erai decât argilă
De-atunci Eu te-am iubit,
Cu-aceste mâini te-am făurit...copile...

Dintr-un filon special te-am luat,
Te-am dus acasă...să te pregătesc
Să fii curat - trup, suflet, gând, cuvânt,
Te-am frământat...te-am frământat..."
"A...daaa...şi m-a durut...

Acum gândeşti...că-mi amintesc..."
Oftase lutul...
"M-ai frământat atât de tare
Cu ale Tale mâini şi cu-ale Tale picioare
şi-apoi...cu un ciocan mare...
şi m-ai amestecat cu apă..."

"Erai murdar, plin de mizerii,
Impur
şi Eu am vrut lucrarea-mi să fie desăvârşită
Am vrut să-mpart cu tine raiul
Edenul...şi te-am vrut pur...

Copile, pentru tine M-am sacrificat,
Pentru tine M-am luptat
Să fii dupa chipul si-asemănarea Mea
Şi să rămâi lânga Mine pururea.
Dac-ai suferit şi Eu am suferit...

şi dacă te-a durut şi pe Mine m-a durut,
Dar am lucrat in continuare
la opera Mea...
Te-am lăsat la odihnit, la dospit...
...apoi te-am tăiat...

În multe, multe felii...
Te-a împotrivit...ştiu că nu ţi-a plăcut,
Dar n-am facut altceva decât
Cu-o iubire de Tata, să te curăţesc,
Mai mult să te sfinţesc.

O...şi-apoi ai fost aşa frumos
Şi m-am gândit să-ţi dau o formă
Pe roată să te pregătesc...
Dar vai...iar te-ai răzvrătit,
Iar te-ai împotrivit...

Deşi am încercat să-ţi vorbesc
Să-ţi spun că Eu vreau să te prelucrez
Să te fac aur curat, minunat -
N-ai ascultat...
Cu sudoarea frunţii Mele...te-am transformat.

Ai devenit un vas frumos,
Un vas in mâna Mea
- aşa Eu, te-am chemat
şi ca să te-ntăresc
şi pentru lumea exterioară,să te echipez -

te-am lăsat la uscat
Şi-apoi...prin cuptoare te-am trecut
Şi pentru că...poate pe acest drum
Cumva, te-ai murdărit,
Totul să fie ars...şi tu-ntărit.

De-atâtea ori te-ai împotrivit
Şi M-a durut atât de tare când tu-ai cârtit,
Dar Eu nu doream decât sfinţirea ta,
Copile drag, nu uita
Că Eu sunt Olarul şi tu -

Lucrarea mâinilor Mele eşti,
Te vreau curat cu Mine-n cer să-mpărăţeşti
Şi până când viaţa pe-acest pe pământ
Tu iţi vei sfârşi
Încă ...am să te mai lustruiesc.

Vreau să străluceşti...să străluceşti
Far să fii în astă lume,
Căci Eu te însoţesc
Prin bucurii şi încercări
Singur nicicând nu-i fii...şi toate cu Mine tu-mpărţeşti..."

Oricât de greu ţi-ar fi,
Copile, nu uita...
Că Tatăl cerului şi al pământului te-a creeat,
El, Olarul pe roată te-a prelucrat
Şi te-a iubit din 'nainte ca tu să fii existat.

Amin