O,mi-e dor, de părtășia sfântă,
De Domnul meu Isus Hristos,
De locul unde îngeri cântă,
Unde voi merge bucuros.

Mi-atât de dor de-o rugăciune
În care Tu să Te cobori,
De Duhul Sfânt, de o minune,
De-a cercetărilor splendori.

Scăldați în raze de lumină,
Noi ne vedem așa murdari.
Dorim să ne albești de orice tină
Și în credință, să ne crești, Tu, mari.

Atât de bine e cu Domnul
Când stăm de vorbă: Tu și eu,
Căci Tu Ți-ai părăsit și tronul
Și ai murit în locul meu.

Isus, Tu ești prezent aicea,
Ai coborât prin Duhul Sfânt.
Ce dulce Îți simțim prezența
În rugăciune și în cânt.

Așa de mare fericire-i
Atunci când blând, Tu ne mângâi,
Când orice gând, orice simțire
Sunt cercetate de fiorul cel dintâi.

Când Porumbelul Sfânt coboară,
Prin Duh, ca-n ziua de Rusali
Și din Izvor, ne-adapă iară,
Ce curge limpede și ne dă har,

E-atâta pace și-armonie
Când ești prezent, Iubit Emanuel.
C-o fericire și-o negrăită bucurie
Ne scalzi în dragostea dintâi, Divine Miel.

Chiar simțurile noastre sunt schimbate,
Când Tu ne cercetezi prin Duhul Sfânt,
Iar hotărârile ce grabnic sunt luate
Am vrea să ni le respectăm curând.

Cuvintele ne sunt așa puține,
Ca să descriem stările de har,
Fiorii cercetărilor Divine
Ce ne cuprind de sus, ca și un dar.

Am vrea să ne-onorezi cu-a Ta prezență
Atâtea zile, câte vom trăi,
Să fii și să rămâi în permanență
Până atunci, când Tu ne vei răpi.