Emaus
Autor: Simion Felix Marţian  |  Album: fara album  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de Felix in 14/02/2012

( Luca 24:13-35)

Abia dacă ghiceai umbrele serii
Când, spre Emaus, cei doi ucenici
Mergeau purtând prăpastia durerii
Căci, îndoiţi de vestea învierii,
În tragic se-adânceau, mai mici, mai mici…

Păşeau prin colbul drumului de ţară
Cu suflet răvăşit, nemângâiat,
Când paşilor alţi paşi se-alăturară
Şi un drumeţ le zise…ca-ntr-o doară:
“Ce discutaţi aşa de-nflăcărat?”

“Tu chiar nu ştii? Dar toată lumea ştie,
Căci tot oraşul a fost zguduit
De nemaipomenita tragedie:
Isus din Nazaret, speranţa vie
A libertăţii noastre, a murit.

L-au judecat şi L-au trimis la moarte
Deşi era profet, om ne-ntinat,
Şi-acum, un zvon venit dinspre cetate
Crează iarăşi ambiguitate,
Spunând că Domnul ar fi înviat.”

Când au tăcut, înfăşuraţi în seară,
Străinul a-nceput a tâlcui
Din profeţiile de-odinioară:
“Voi nu ştiaţi că trebuia să moară
Şi să-nvieze-apoi, a treia zi?”

Se derulau prin faţa lor cuvinte
Şi parcă totul devenea mai clar,
Căci în lumina scrierilor sfinte
Un gând le încolţea atunci în minte:
E viu Cel ce-a murit sus la Calvar.

Cu pâlpâiri venind tot mai aproape
Emausul se-ntrezărea pe drum
Ţesut parcă din umbre şi din şoapte.
“Drumeţule, afară-i deja noapte,
Rămâi la noi, căci e târziu acum.

În odăiţa lor de pace plină
Aveau la masă un necunoscut,
Dar pâinea frântă le-a adus lumină,
Recunoscând prezenţa Lui divină:
“Este Isus!” Dar El a dispărut.

Rememorând tot drumul, cu uimire,
Emoţia de-atunci se lămurea,
Vibrând încă, în voce şi-n privire:
“Nu ne ardea în piept a Lui vorbire
Când El Scripturile ne deschidea?”

Ce bucurie! Câtă siguranţă
Şi-avânt se împleteau în mod sublim
În inimile pline de speranţă,
Şi-au hotărât, cu multă cutezanţă:
“Să ducem vestea la Ierusalim!”
***
Avem câte-un Emaus fiecare,
Mergând pe drum cu-al îndoielii chin
Când parcă şi speranţa-n suflet moare,
Dar, Doamne, prin prezenţa-Ţi salvatoare
Tu ne ridici şi ne-ntăreşti. Amin.

Vulcan, 14 febr.2012





Binecuvântat să fie Domnul care pune în dumneavoastră un duh preaînalt al creaţiei poetice!
fiţi binecuvântat!
Adăugat în 14/02/2012 de floridinmaracineni
Minunata poezie, minunata maiestria poetului!
Fiti binecuvantat cu har si inspiratii la fel de frumoase!
Adăugat în 14/02/2012 de brandusa
Frumos! Când citesc versurile pe care le scrieţi, mă cumprinde un sentiment înălţător.... nu există o sforţare, un vers chinuit, totul curge ca o apă lină din care ai tot bea. Dumnezeu să vă binecuvânteze în tot ce faceţi, aţi mai adăugat o piatră preţioasă la salba poeziilor creştine. Felicitări!.
Adăugat în 14/02/2012 de Greta_Andreica
FRATELE MEU ESTI UN BINECUVANTAT SI DE FIECARE DATA CIND ITI CITESC POEZIILE IMI ADUC AMINTE DE UN SIMI MARTIAN ASA PE LA 24 ANI CIND ZICEA ..PACATOS CA MINE NU-I SLAVA DOMNULUI, TI-AMINTESTI DAR TOCMAI PT ASTA DL TE-A CAUTAT TE-A LUAT PE BRATELE LUI SI TE-A BINECUVANTAT CU O FAM MINUNATA HAR SI PACE LA TOTI VA PUP MII DOR DE VOI LASA-MI UN NR DE TELEF VREAU SA VORBESC CU MIHAELA .
Adăugat în 14/02/2012 de tomacoca
Când doar vorbesti despre Isus,paşii te duc spre Emaus.
Întâlnirea cu Isus te-ntoarce la Ierusalim(la dragostea dintâi)
Vorbirea lui Isus,te va face mesager!
Precum se vede,tu te-ai întors la Ierusalim ca să ne aduci nouă,fratilor tăi,veşti despre Domnul nostru.Mulţumiri şi pentru acest mesaj,Domnul cu tine mai departe.
Adăugat în 16/02/2012 de strainul
Superba, ca de obicei...Fii binecuvantat!
Adăugat în 05/05/2013 de lboltasu
Statistici
  • Vizualizări: 3409
  • Export PDF: 23
  • Comentarii: 6
  • Conținut complet
Opțiuni