Acel moment e înainte!
E cea mai fericită zi
Când, jurământ fără cuvinte,
Un curcubeu s-a arcui.
Alb-roşiile mărţişoare
Celui ce-aşteaptă înţelept
Vor înflori-n surâs de Soare
În suflet, inimă, pe piept.
Înalte note de speranţe –
Cocorii vor vâsli-n azur,
Cu rozele protuberanţe
Piersici împrăștie în jur.
În deşteptatul primăverii
Raze de flori bondari propun
Şi cu petalele lor, merii,
Unesc un Paşte şi-un Crăciun.
Nu e nimic a doua oară –
Proaspăt trăim, pe nou visăm:
Cea mai râvnită primăvară
E primăvara ce-o sperăm.
Care venind fără de ştire
Chiar pentru cel mai aprig dor
Dă revărsarea de uimire
Între trecut şi viitor.
Şi iar, şi iar va fi-o minune
Viaţa noului prezent:
Cea mai frumoasă rugăciune
M-aşteaptă-n mâine permament!
E primăvara ce-o sperăm. " Intr-adevar, e primavara invierii noastre!
Petalele albe ale merilor unesc Pastele cu Craciunul! Daca am fi si noi albi ca florile de mar, am fi si noi crestini, uniti. Pace si binecuvantare!