Mara şi Elim

Ştefan Demetrescu

Azi ei soseau la Elim: loc bun cu palmieri
Şi umbră răcoroasă şi apă de izvor;
Dar numai pustă seacă …nisip de-ăl arzător.
Şi fără pic de apă ,aveau la Mara ieri.

Aşa ni –i viaţa noastră mereu ,de când e ea
Şi altfel niciodată n-a fost printre cei vii:
Amaruri şi dulceaţă___tristeţe-bucurii
Vin una după alta…azi mâine ---tot aşa.

Dar stă-n puterea noastră la Mara poposind…
Ă ne-ndulcim amarul ,privind spre Dumnezeu
Privind spre El ,putea-vom să trecem orice greu
Şi viaţa s-o petrecem în cântec nu jelind.

Şi-aşa ar fi să facem ,chiar dacă doar atât
Ne-ar fi dat pe vecie: să mergem prin pustii…
Căci domnul îţi transformă tristeţea-n bucurii,
Şi El din toate scapă__ de-ar fi greul oricât !

Dar bine ştiind ,că drumul e-ntins spre nalte sferi __
Că binele şi răul pe-un loc în veci n-or sta,
Căci Domnul vine-ndată ,şi-mpărăţia Sa:
De ce ne-am plânge-atuncea pe calea către ceriu?