Trăia un om în vale
Lângă un Munte-nalt
Trăia ca orișicare
Ce-i tare, dar e slab

Trăia în lumea largă
Dar se simțea constrâns
Să strige, să nu tacă
La Muntele de sus

Avea de toate-n lume
Dar singur se simțea
Știea că-n vârf de Munte
L-așteaptă Cineva

Simțea nevoia-n el
Să fie stăpânit
De un Stăpân fidel
Și să fie iubit

O viață a privit spre Munte
Și-n inimă avea un dor
Ca întro zi el să se urce
Și să-ntâlnească-acel fior

Acel Fior, ce de pe Munte
A coborât în vale jos
Să mântuiească și să uite
Trecutul celui păcătos

Și-a hotărât o zi în care
Să urce-n Munte și să-i spună
Aceluia ce-n așteptare
E răbdător până la urmă

Dar nu a apucat să facă
Decât un pas spre Munte sfânt
Și nu a mai putut să tacă
La Munte sa-nchinat plângând

Și-n îndurarea Sa cea mare
El- domnul Dumnezeul viu
A dat El rugii ascultare
Acestui om pe al Său Fiu

Și ia promis că-n vârf de Munte
El va ajunge neapărat
Dacă pe Fiu nu-l va ascunde
Și va trăi fără păcat

***
Te uită azi și tu spre Munte
Tu omule ce-n vale ești
Ridică-ți obosita frunte
Spre Mântuire să privești

Căci Domnul este lângă tine
El îți promite precum lui
,,Vei fi pe munte sus cu Mine
În desfătarea Cerului,,

Amin!