În fapt de seară...

În fapt de seară, înspre apus
Cu soarele splendid şi-aprins
Prin focu-i veşnic, pe cer sus,
Cu-al său mister de necuprins
Pe bolta albastră cum e-ntins
E-aşa-i frumos, şi de nespus!

Când vezi măreaţa strălucire
A cerului, cu aspect feeric,
Acest tablou sapă-n gândire
Desoperind cum că-ntuneric
A fost odată, în chip himeric,
În spaţiul vast, fără omenire.

În fapt de seară-nspre amurg
Când stelele, încep să apară,
Când clipe-n linişte se scurg
Şi amintesc aşa, -ntr-o doară
De-o dimineaţă şi de-o seară,
Spre Creatorul, gânduri curg.

Spre Dumnezeul cel puternic
Ce-n forţa Lui cea creatoare,
A demonstrat că-I Vistiernic
La-atâtea lucruri de sub soare
Prin Dragostea-I îndurătoare
Ce-o simte sufletul cucernic.

Flavius Laurian Duverna
24 februarie 2012