Era pe vremea când Israel avea pe primul rege – Saul
Si prin proorocul Samuel, lui Saul i-a spus Domnul ca în luptă
S-omoare pe Amalec – duşmanul Său.
Si i-a spus Domnul să nu cruţe nici prunci, femei, nici animale
Prin sabie şi prin cuţit să treacă tot ce din Amalec îi iese-n cale.
Iar Saul a bătut pe-acest popor, a nimicit cetatea cea din vale,
Dar… a cruţat pe împăratul lor, şi ce-a fost bun dintre-animale.
Si Saul nu s-a mulţumit să se oprească la neascultare,
Ci-ntemeiate scuze a găsit să-ndreptăţeasc’ a lui purtare.
Atuncea Samuel, trimis de Domnul, i-a spus că va fi aspru pedepsit,
Fiindcă neascultarea-i soră cu idoli, vrajă, şi ghicit.
Pedeapsa lui a fost chiar lepădarea, cu chinuri sufleteşti fără sfârşit,
Si în final cu moartea a plătit.

“Dar, vai, o…, câtă răzvrătire, ce neascultare, câtă lipsă de respect…”
Aşa mi-am zis aflându-i fapta, şi îl priveam pe Saul cu dispreţ.
Si după ce în mintea mea i-am întocmit o judecată
Mai aspră decat Dumnezeu i-a pregătit,
O şoaptă blândă, a Duhului, îmi spune:
“Oare tu … niciodată n-ai greşit?....
De câte ori ţi-am dat poveţe pe care nu le-ai ascultat?
De câte ori ţi-am spus, Eu, Domnul, să pleci… şi n-ai plecat?
De câte ori ţi-am zis “lucrează”, şi tu-ai stat?
O,nu…, să nu crezi tu că Saul are-un păcat mai mare ca al tău,
Cu-atât mai mult că tu ai Harul trimis de sus, prin Duhul Meu
Vegheaz’-acuma tu mai bine Saul să fie pildă pentru tine,
Ca să-nţelegi ce rele urmări are şi cea mai mică neascultare …

Si să nu uiţi că orice-ţi cer,
Eu, Domnu-ţi dau putere să-mplineşti,
Si-n Mine har destul găseşti
Ca viaţa ta în ascultare s-o trăieşti.”