Doamne Tu ești Stanca tare, când furtunile lovesc
Chiar de-s valurile mari, doar la Tine eu privesc
Nu mă înspăimântă noaptea, căci Tu-mi ești reperul vieții
Și pe brațul Tău mă porți, către zorii dimineții

Doamne Tu ești Cetățuia, unde-alerg pentru scăpare
Îmi dai speranță-n deznădejde și în boală vindecare
Chiar de vor venii vrășmașii, legiuni de vor venii
Tu ești Cetățuia tare, ce mă va adăpostii

Doamne Binefăcător, îmi ești de la început
Când în mod miraculos și în taină m-ai țesut
Tu mă ții în viață Doamne aici pe pământ
Și mi-ai dăruit și viața cea de veci, din cerul sfânt

Tu îmi ești, Izbăvitor, Doamne m-ai salvat
De la condamnarea ce-aducea al meu păcat
Tu m-ai mântuit prin jertfa dureroasă din calvar
Și mi-ai dat o viață nouă prin iubire și prin har !