Ca snopul strans la vremea lui

Cand vei ajunge la hotarul timpului
Ce l-ai avut aici din partea cerului.
Esti adunat in timpul seceratului
Ca snopul strans la vremea lui

Adam si patriarhii au parasit pamantul
Chiar generatia lui Noe, neanvinsul,
Au parasit asezamantul cand PreaInaltul
I-a adunat ca pe saracul si bogatul.

Ca snopul strans la vremea lui
Cand anii i s-au incheiat, orcui,
Va cobora-n mormant ca soarta lui,
E hotarata prin decretul Domnului.

Cel ce-i Atotputernic e stapan pe toate
Si viata omului El da, chiar si bucate
Cand mana si-o intinde-arata bunatate
Credinciosia si-o arata chiar si-n moarte.

Caci scumpa este moartea celor iubiti de El
Cand sufletul se-ntoarce in odihna ca-n Eden
Cine accepta jertfa crucii, prin cerescul Miel
Capata iertarea de pacate si e-mpacat cu El.

El, strange rodul la vremea potrivita
Ca sa-i adune-n ceruri in patria iubita.
Rasplata pentru viata cea de-aici traita,
Stapanul, loc in Rai le da, in patria dorita.

Se duc in fiecare zi din oastea lui slavita,
In Paradis, ca snopul strans la vremea potrivita,
Acei ce au purtat cu ei credinta preasfintita
In cer cand vor sosi, vor fi, Mireasa pregatita.

Spicul de grau la vremea coacerii e strans
Si in hambarul din vecii cu dragoste cuprins
Nu va cunoaste moartea ci, vesnic, neanvins
Va fi in slujba Celui Sfant, Etern si Necuprins.

26.02.2012 - Petru Coman
Petrosani