Pentru-acei ce cu Hristos
Legamant au pe vecie,
Doar o vorb-as vrea sa spun
De folos pana-n vecie
Ca multi sunt azi ce-n drumul lor
Ce l-au jurat odata sacru
S-au departat pe cararui
Si iau de dulce orice acru
Suntem crestini de vreme buna
Nimic n-am vrea sa ne atinga
O vorba sa nu ni se spuna
Si crestem langa grau, neghina
Multi ne-am intors la ce odata
Am lepadat ca pacatos
Si am lasat l-oparte jertfa
Si drumul cu Isus Cristos
Si mergem inainte, insa tinta
E-acolo-n calea-ngust-a Lui Isus
Si noi gonind din vale, mai spre vale
Ne laudam ca ne-ndreptam in sus
Dar hai sa ne oprim si-o cercetare,
Cu mic, cu mare sa ne facem azi
Sa nu plecam de-aici din adunare
Nestiutori in vesnicul necaz
Nu e de-ajuns ce-ai fost odata
Tu zi de zi trebe sa urci
Spre-acele culmi de slavi eterne
Si cu nimic sa nu te spurci
Sa fii aspru cu tine insuti
Sa simti in viata-ti pe Hristos
Sa cercetezi, iubesti, sa mangai
Sa fii oricand de viu folos
Sa ai in tin duhul blandetii
Sa strigi mereu catre Isus
Esti sigur daca mori la noapte
Ca vei fi dus in ceruri sus?
De esti, ferice-atunci de tine
Ramai asemenea pe cale
Dar daca nu ai siguranta
Atunci ridica-te din vale
Nimic ce este-n asta lume
Nu merita sa iti opreasca
Inaintarea ta-n credinta
Nici lupta sa-ti zadarniceasca
Caci ce-i din lume, trece-ndata
Lupta noastra-i nesfarsita
Viata noastra nu-i aicea
E dincolo vesnicita
Nu vezi ce iute trece viata?
Nu simti ce crud loveste boala?
Azi esti stejarul cel mai falnic
Iar maine te-nsoteste jalea
Si accidente fara numar
La mici, la mari, ne-opreste goana
E moartea printre noi cei tineri
Si atat de greu luam azi seama...
Atati copii orfani in viata
Atati parinti neputinciosi
Atata greu si suferinta
Noi, bine, dar nepasatori
Dar azi cu toti avem o sansa
Caci Dumnezeul nost , traieste!
Si-al nost Isus ce-odat, muri-Ta
E-acolo sus si mijloceste
Putem sa ne venim in fire
Ca fiul cel risipitor
Chear de suntem la adunare
Avem nevoie de ajutor!
Dar vesrea buna-i ca Mesia
E langa noi mereu in viata
Si-n clipe grele si-n furtuna
Ne poarta pe-ale Sa le brate!
Da, vino Doamne-n adunare
Ne vindeca de patimi grele
Ne iarta, ne elibereaza
Alunga Doamne ganduri rele
Ne da credinta si iubire
Adune-n vechile carari
In lupta, da-ne biruinta
S-apoi la capat, mangaieri!
poezia a fost scrisa la cererea unei surori al carui sot, foarte bolnav, a luat-o pe cai gresite dar continua sa vina la biserica