- Pilda fiului risipitor
- Luca 15:11 El a mai zis: „Un om avea doi fii.
- Luca 15:12 Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Şi tatăl le-a împărţit averea.
- Luca 15:13 Nu după multe zile, fiul cel mai tânăr a strâns totul şi a plecat într-o ţară depărtată, unde şi-a risipit averea , ducând o viaţă destrăbălată.
- Luca 15:14 După ce a cheltuit totul, a venit o foamete mare în ţara aceea, şi el a început să ducă lipsă.
- Luca 15:15 Atunci, s-a dus şi s-a lipit de unul din locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis pe ogoarele lui să-i păzească porcii.
- Luca 15:16 Mult ar fi dorit el să se sature cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nu i le dădea nimeni.
- Luca 15:17 Şi-a venit în fire şi a zis: ‘Câţi argaţi ai tatălui meu au belşug de pâine, iar eu mor de foame aici!
- Luca 15:18 Mă voi scula, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta
- Luca 15:19 şi nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău; fă-mă ca pe unul din argaţii tăi.»’
- Luca 15:20 Şi s-a sculat şi a plecat la tatăl său. Când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi i s-a făcut milă de el, a alergat de a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat mult.
- Luca 15:21 Fiul i-a zis: ‘Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă chem fiul tău.’
Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
Autor:
Liliana Hiticaş
|
Album:
Promisiuni
|
Tematica:
Zidire spirituala
Resursa adaugata de lilihiticas in 28/02/2012
Resursa adaugata de lilihiticas in 28/02/2012
Referințe
Încet, de parcă curge-n şoapte,
prin umbre sumbre ce apar,
amurgul se preface-n noapte
cu manta neagră drept hotar.
Şi greul nopţii mă-nconjoară
cu braţe umede şi reci,
singurătatea mă doboară,
speranţele sunt goale, seci.
Ajuns porcar, în umilinţă,
îmi amintesc viaţa bogată...
şi-ntreb sătul de suferinţă:
-Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
Parcă mai ieri cu îndrăzneală
averea ţi-am cerut obraznic,
iar azi, sătul de hoinăreală
regret pornirea mea amarnic...
Am spulberat o moştenire
de parcă ar fi fost un vis,
mi-a mai rămas o amintire
de-o viaţă ca de Paradis !
Ajuns un cer fără de soare,
trăind din ce am fost odată,
cu îndoială mă-ntreb, oare
-Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
M-am săturat să-mi plâng de milă,
din roşcove să tot cerşesc,
privesc la paşii mei cu silă,
aş vrea să uit, dar nu-ndrăznesc...
Dar iată, soarele răsare
să strângă roua din mătasă
şi-atunci las dorul meu să zboare,
mă voi întoarce iar acasă !
Mă voi proşterne la picioare
un strop de milă să cerşesc,
mă vreau printre argaţii, care
cu-atâta dragoste-ţi slujesc !
Şi vreau să-mi recunosc păcatul
ce-mi umple faţa de ruşine,
căci am greşit cum nimeni altul
faţă de cer, faţă de Tine!
Să te-ntreb cu plânsu-gene
smerit, nu cum am fost odată,
cerşind răspunsul Tău alene:
-Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
Şi făurind într-una planuri
mă văd ajuns aproape-acasă...
păşesc pe drumul dintre lanuri
târând povara ruşinoasă.
Dar, ce zăresc în depărtare ?!
Bătrânul Tată mă aşteaptă !
Cum aş putea să-i cer iertare,
să şterg din ruşinoasa faptă ?!
Un pas acum ne mai desparte
şi cad la pieptul lui de Tată...
-Când te-am văzut, erai departe,
dar te-am recunoscut îndată !
Şi printre lacrimi şi suspine
ascult răspunsul ce m-apasă:
-Mi-a fost atât de dor de tine,
TE-AŞTEPT DEMULT SĂ VII ACASĂ !!
Amin.
28.02.2012, Barcelona.
prin umbre sumbre ce apar,
amurgul se preface-n noapte
cu manta neagră drept hotar.
Şi greul nopţii mă-nconjoară
cu braţe umede şi reci,
singurătatea mă doboară,
speranţele sunt goale, seci.
Ajuns porcar, în umilinţă,
îmi amintesc viaţa bogată...
şi-ntreb sătul de suferinţă:
-Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
Parcă mai ieri cu îndrăzneală
averea ţi-am cerut obraznic,
iar azi, sătul de hoinăreală
regret pornirea mea amarnic...
Am spulberat o moştenire
de parcă ar fi fost un vis,
mi-a mai rămas o amintire
de-o viaţă ca de Paradis !
Ajuns un cer fără de soare,
trăind din ce am fost odată,
cu îndoială mă-ntreb, oare
-Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
M-am săturat să-mi plâng de milă,
din roşcove să tot cerşesc,
privesc la paşii mei cu silă,
aş vrea să uit, dar nu-ndrăznesc...
Dar iată, soarele răsare
să strângă roua din mătasă
şi-atunci las dorul meu să zboare,
mă voi întoarce iar acasă !
Mă voi proşterne la picioare
un strop de milă să cerşesc,
mă vreau printre argaţii, care
cu-atâta dragoste-ţi slujesc !
Şi vreau să-mi recunosc păcatul
ce-mi umple faţa de ruşine,
căci am greşit cum nimeni altul
faţă de cer, faţă de Tine!
Să te-ntreb cu plânsu-gene
smerit, nu cum am fost odată,
cerşind răspunsul Tău alene:
-Mă mai aştepţi acasă, Tată ?!
Şi făurind într-una planuri
mă văd ajuns aproape-acasă...
păşesc pe drumul dintre lanuri
târând povara ruşinoasă.
Dar, ce zăresc în depărtare ?!
Bătrânul Tată mă aşteaptă !
Cum aş putea să-i cer iertare,
să şterg din ruşinoasa faptă ?!
Un pas acum ne mai desparte
şi cad la pieptul lui de Tată...
-Când te-am văzut, erai departe,
dar te-am recunoscut îndată !
Şi printre lacrimi şi suspine
ascult răspunsul ce m-apasă:
-Mi-a fost atât de dor de tine,
TE-AŞTEPT DEMULT SĂ VII ACASĂ !!
Amin.
28.02.2012, Barcelona.
Statistici
- Vizualizări: 9676
- Export PDF: 16
- Favorită: 6
- Comentarii: 13
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Am citit cu nespusă atenţie poezia care mi-a plăcut mult prin felul naraţiunii aşa de fluid, până la fnalul ei. Un ritm plăcut şi o rimă perfectă te îmbie s-o mai reciteşti odată. Domnul să vă dea şi alte inspiraţii spre slava şi gloria Sa!
Da! Tatăl nostru ceresc ne aşteaptă să ne întoarcem acasă!
Este alegerea noastră dacă o facem sau nu!
O poezie minunată!
Cu multe binecuvântări...
Mulţumesc mult pentru încurajări.Multe binecuvântări!
Foarte frumoase versuri, cu o inspirație divină, deosebită!
Dorul de casă, de Tatăl, de cei dragi, cred că s-au împletit, încât au curs aceste versuri minunate!
Fiți binecuvântată de Domnul, iar harul și pacea Sa, să vă călăuzească întreagă familia!
Mi-ați făcut o deosebită bucurie, citind aceste versuri și doresc ca Domnul să vă întărească să mai puteți scrie în continuare! Vă mai așteptăm!
Încurajările voastre au valoare, mulţumesc mult. Domnul să vă umple de har.
Multă binecuvântare şi succes în continuare
Draga Daniele, mă bucur că ţi-ai făcut timp ca să te opreşti şi să-mi citeşti versurile, regret doar că n-ai înţeles ideia. Pilda fiului risipitor simbolizează o reîntoarcere la pocăinţă a unui suflet ce s-a îndepărtat de Dumnezeu. Dacă un tată pământesc se bucură de reântoarcerea acasă a unui fiu (chiar dacă risipitor), cu atât mai mult Tatăl Ceresc!
Din comentariul tău deduc, că eşti certat rău de tot cu cerul,ba chiar ai încercat prin diferite frânturi de pasaje biblice, să mă convingi de absurditatea acestei idei! Nu-ţi voi răspunde prin versete ce-ţi contrazic ideia, deoarece am ajuns la concluzia că eşti un băiat isteţ şi le cunoşti prea bine fără ajutorul meu, doar le ignori, nimic mai mult! Vreau doar să te conving de-un lucru sigur: LA CER NU MERGE NIMENI FORŢAT!
Dumnezeu să reverse har şi binecuvântare peste tine!