La început, e doar un ou
inofensiv, şi făr' de apărare
e alb-gălbui, sticlos şi moale,
se încălzeşte răsfăţat de soare.

Apoi, din el apare-o larvă,
abilă, şi cu simţul dezvoltat.
Pe fructul frumos colorat,
îndată a plecat la explorat.

Ah, ce mireasmă îmbietoare,
ce miez gustos, e-o desfătare!
Şi astfel larva cea micuţă,
pătrunde-n fruct pân' la căsuţă.

O, dragii mei nu e prea greu
să înţelegeţi ce-i cu fructul meu:
de-acum, e bun de aruncat,
de nimeni nu mai poate fi mâncat.

Nu-i oare tot aşa şi cu păcatul?
La început, e doar un gând micuţ
ce printr-o vorbă, el devine voinicuţ.
Ce repede s-a mai pătat veşmântul !

Şi gând, şi vorbă, dar şi faptă,
venite-s toate din inima rea.
Cine oare mă mai poate curăţa,
pe calea dreaptă a mă-îndruma?

Să nu ne punem încrederea în ea.
Numai Isus ne poate curăţa,
şi-n roadă bună, transforma.
Vino şi tu la El, acum, nu amâna!

Amin