Stai apăsat pe-o margine de lume,
Gândind încet,te enervează la culme
Boscorodind din gură,spunând într-una glume,
Având o bibliotecă numa’ plină de volume.

Ştiai asta,există doar un singur Dumnezeu,
Nu-ţi bate joc de El,că nu e un simplu zeu
Pentru că El ţi-a scris cu litere,pe un curcubeu
Căci Te-am iubit,şi Te voi iubi mereu.

Când ai fost în Valea Morţii,în cine te-ai încrezut?
Căci mai aveai puţin şi-ajungeai în coşciug,
Nu dispera,Domnul îţi va da răbdare din belşug,
Şi tot El te poate înălţa chiar mai sus de văzduh.

Din tine ieşeau numai săgeţi pline de ură,
Mai că ieri vroiai să dai la avocatură,
Îţi îneci tot amarul în băutură
Şi când dai să pleci parcă,mai vrei o tură.

Hai că vreau să-ţi spun o istorioară,
Şi-am să-ţi repet pentru, a nu ştiu câta oară
Fie ca orice nelegiuire din tine să piară,
Căci dacă n-o să piară o să fi,doar un om de ceară.

Tu,întreaga-ţi viaţă vrei s-o iroseşti?
Căci Domnul te poate lua cum nici nu clipeşti,
Fi pe fază şi ai grijă pe cine te bizuieşti,
Căci mâine e o nouă zi şi nu şti dac-o mai trăieşti.

Îl priveşti pe fratitu’ nu prea ştie să vorbească,
Când intri-n casă,îi zici să se oprească,
“Îmi pare rău,am încercat o nouă mască”
Dar viaţa aceasta el nu mai poate s-o trăiască.

Prin lume,tu cam făceai furori
Şi te mândrea-i,în loc capul să-l cobori,
Căci El putea,să-ţi dea aripi ca să zbori,
Şi putea să te înalţe chiar mai sus de nori.

Stai şi-aştepţi un fericit deznodământ,
Încrede-te în Domnul cât încă nu eşti înfrânt,
Deschide-ţi aripile şi încearcă să-ţi iei avânt,
Spre o viaţă veşnică ci nu înspre mormânt.