Pentru tine mamă…

Şi ninge lin pe ale tale tîmple,
Şi anii trec, şi trec ca o furtună
Azi este ziua mare care umple
Un vers întreg ce-ar vrea ceva să spună.

Cum nopţi la rind tu ne-ai vegheat suflarea
Cînd noi visam un vis de neuitat,
Despre-o bomboană, - mare-a fost mirarea –
Cît un pămînt,- nici nu ne-am aşteptat.

Cum zile-n şir ai fost aşa aproape,
Cum îmi erai un univers întreg,
Cum întrebările mi le ştiai pe toate,
Cînd în răspunsuri nu putusem să aleg.

Cînd te-aşteptam mai mult ca pe un soare,
La colţul străzii, jos pe gînduri dus,
Şi mă-ntrebam_ “Azi ce-o s-aducă oare?”,
Iar cînd veneai: “Azi, mamă, ce-ai adus?”

Era-ntrebarea noastră de rutină,
Ni se părea c-aşa e natural să fie,
Dar azi din ea, ca dintr-o cupă plină,
Se coace-o pîine mare de-amintire.

Se-ntoarce fila vieţii rînduri, rînduri,
Suntem azi mari şi cu-aşteptări măreţe,
Azi mamă pleacă-n zare multe crînguri,
De lacrimi, de dureri, de bucurii răzleţe.

Şi vrem ca întrebarea ce-o pusesem,
Cîndva-n trecut, la colţul străzii noastre,
S-o punem azi, să vezi, ce-ţi adusesem,
Noi, mamă, ţie din tezaurele noastre.

Să fie o comoară de-amintire,
O mulţumire mare cît un cer,
Un zîmbet pe-ale tale buze fine,
Copii tăi să-ţi spună: mulţumesc!

Fie ca Domnul să te binecuvinteze,
Cu un izvor curat cum e cristalul,
Cînd va veni El să te cerceteze,
Să fii curată ca mărgăritarul.

Ca-n cer să fie bucurie plină,
Să Îi cîntăm Acelui ce ne-a dat,
O mamă cu o inimă deplină,
Printr-însa El ne-a binecuvîntat!