La început e o plăcere
Ușor e de înfăptuit
Căci ochii văd, inima cere
Chiar de te-ndrepți înspre sfârșit

Dar mai apoi încet-încet
Plăcerile se înmulțesc
De numai știi ce e corect
Căci vezi cum nori se-ngrămădesc

Începi să te afunzi în tină
Căci greutatea-i tot mai mare
Și inima îți este plină
De râvnă pentru desfrânare

Ajungi un faliment total
Căci răul a știut să facă
Din tine doar al său... hamal
Ce ia-i purtat povara toată

Te vezi abandonat de toți
Și gându-ți zboară tot mai des
Spre gropile pline cu morți
Unde nu va mai fi progres

Ești gata ca să te predai
Și nici măcar n-ai încercat
Să lupți, azi Domnului să-i dai
A ta povară de păcat

Este normal, ai rătăcit
Căci toți am fost rătăcitori
Dar am aflat, nea-m alipit
De ale Lui sfinte comori

Î-am dus păcatul Lui-Preasfântul
Și l-am rugat ca să ne ierte
Să-ndepărteze din noi gândul
Ca să primim a Lui oferte

El ne-a iertat, El este bun
Căci este Tatăl îndurării
Și vrea ca să te ierte-acum
Pe tine fiu al întristării...

Amin!