De-atâta alb intens mi-a obosit privirea
Şi-mbrăţişarea iernii mă ţine-ncătuşat...
Mi-e dor s-alerg prin iarbă şi să culeg o floare,
Să-mi răcoresc piciorul în şipot de izvoare...
Dar parcă primăvara să vină a uitat!

Oceanul de zăpadă, ce-odată m-a încântat
Mă ţine prizonier în recea colivie...
Aştept cu nerăbdare căldura, să înmoaie
Verigile de gheaţă, să le transforme-n ploaie,
Pământul să-l hrănească...natura să învie!

Eu ştiu că va veni...i-aproape primăvara...
Percep un freamăt blând, o dulce adiere,
Iar sufletu-mi se-nalţă s-ajungă pân la soare,
Să se îmbrace-n raze, în cântec şi culoare,
Având credinţa aripi şi prin Isus putere! Amin!

Vulcan-01-03-2012
Mary